Gigi

Privirea-i curioasa cazu spre nisipul patat de stropii valurilor, si incepu sa zambeasca.. undeva, in spate, lumea cea zgomotoasa n-avea habar de farmecul aparte ce-l are marea.. se uita pentru ultima data la scoica ce-i statuse pe birou un an de zile, se apleca si o ingropa in nisip.. doar vantul vazu ce se intampla atunci, zambind si el, oprind, pentru cateva secunde, ca prin minune, briza ce rupea tacerea..

Cu totii ne dorim nemurirea, dar nimeni nu vrea sa traiasca vesnic.. secundele dor, ne maltrateaza neputinta, ne intuneca cerul, ne striveste umbra. Unii isi doresc doar o clipa, in care sa-si inece trecutul, sa si-l stearga cu o radiera ciudata, dar in acelasi timp, sa termine cartea inceputa cu trei zile inainte..

Un pas.. doi.. apa-i prinse picioarele, si intr-o imbratisare dureroasa, nisipul ii fugi de sub talpi, in timp ce franturi de scoici se izbeau furioase de calcaiele sale. Iesi din mare, si incepu sa-si plimbe gandurile, fara nici o tinta. Blugii uzi se albira, stergand plaja de praful fin, lasand o dara de nepasare in spate, si o scoica ingropata in uitare. Totul parea perfect, parca nu mai existau semintele, cojile de banana, pachetele de tigari de pe jos, fumul tarabelor cu mici, kebab si shaworma, ura si nepasarea, despartirea si lacrimile.. toate erau aruncate-n vant. Si o singura melodie, ca un cutit fara constiinta, ii sapa in suflet.

Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea, asta singur intr-o zi de var'o vei afla.. si atunci, sa nu uiti, de inima ta..

Nu.. e fericire. E extremul extremului. E zambetul iertarii, caruia-i urmeaza un necrutator adio, si inca o aruncare in oceanul intamplarii..

E un frig nepasator, si e-o noapte infernala

Si-o tigara stinsa-n vant, pasi imensi striviti in ploaie..

Toate-s doar simplu decor, asta e o zi normala,

Ca o viata far'un gand, ca un pix fara o foaie.

Gigi se gandea adesea la lucruri de genul asta. Doar ca era vizibil deranjat de negri, misoginism, sarbatorile legale si de oamenii din autobuz.