marți, 27 februarie 2007

Gigi

Privirea-i curioasa cazu spre nisipul patat de stropii valurilor, si incepu sa zambeasca.. undeva, in spate, lumea cea zgomotoasa n-avea habar de farmecul aparte ce-l are marea.. se uita pentru ultima data la scoica ce-i statuse pe birou un an de zile, se apleca si o ingropa in nisip.. doar vantul vazu ce se intampla atunci, zambind si el, oprind, pentru cateva secunde, ca prin minune, briza ce rupea tacerea..

Cu totii ne dorim nemurirea, dar nimeni nu vrea sa traiasca vesnic.. secundele dor, ne maltrateaza neputinta, ne intuneca cerul, ne striveste umbra. Unii isi doresc doar o clipa, in care sa-si inece trecutul, sa si-l stearga cu o radiera ciudata, dar in acelasi timp, sa termine cartea inceputa cu trei zile inainte..

Un pas.. doi.. apa-i prinse picioarele, si intr-o imbratisare dureroasa, nisipul ii fugi de sub talpi, in timp ce franturi de scoici se izbeau furioase de calcaiele sale. Iesi din mare, si incepu sa-si plimbe gandurile, fara nici o tinta. Blugii uzi se albira, stergand plaja de praful fin, lasand o dara de nepasare in spate, si o scoica ingropata in uitare. Totul parea perfect, parca nu mai existau semintele, cojile de banana, pachetele de tigari de pe jos, fumul tarabelor cu mici, kebab si shaworma, ura si nepasarea, despartirea si lacrimile.. toate erau aruncate-n vant. Si o singura melodie, ca un cutit fara constiinta, ii sapa in suflet.

Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea, asta singur intr-o zi de var'o vei afla.. si atunci, sa nu uiti, de inima ta..

Nu.. e fericire. E extremul extremului. E zambetul iertarii, caruia-i urmeaza un necrutator adio, si inca o aruncare in oceanul intamplarii..

E un frig nepasator, si e-o noapte infernala

Si-o tigara stinsa-n vant, pasi imensi striviti in ploaie..

Toate-s doar simplu decor, asta e o zi normala,

Ca o viata far'un gand, ca un pix fara o foaie.


Gigi se gandea adesea la lucruri de genul asta. Doar ca era vizibil deranjat de negri, misoginism, sarbatorile legale si de oamenii din autobuz.


miercuri, 21 februarie 2007

Juma' de Azi


..Sau un retardat mintal care se crede omul de tablă.
Super promoţie! La fiecare seringă nesterilizată băgată în venă, veţi primi o doză de SIDA, cadou!
.o campanie iniţiată de Guvernul României, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi UE.

luni, 19 februarie 2007

Diminetile virgine

Ok. M-am intors. Hello to myself.

Scaunul MEU, printre multe alte caracteristici (cum ar fi "naspa", "mare", "negru"), pana azi dimineata avea si caracteristica de a fi invers. Adicatelea, de fiecare data cand incercam si eu, ca toti oamenii care au scaune care se dau pe spate, sa ma.. dau pe spate, observam ca n-avea nici un chef de yoga. In schimb, la comanda "bend over!", raspundea de minune. Ma duceam pe fata mai ceva ca intr-o balanta, in care de o parte pui moralitatea, si de cealalta ma pui pe mine.
Asa ca m-am hotarat, intr-o zi cu soare (azi), sa-l repar. Incredibil! Un scaun minunat de demontat. Si cam atat. Ca sa-l remontez, a trebuit sa incerc vreo zece pozitii, cate una pentru fiecare piesa a sa. M-am trezit socat de faptul ca daca reusesti sa remontezi scaunul asta de vreo trei ori, le poti spune tuturor ca ai citit si pus in practica Kama Sutra in 30 de minute, fara sa-ti fie frica vreo secunda ca ai mintit.
Na, minciuna e echivalenta cu adevarul. Dar adevarul nu e niciodata echivalent cu minciuna. A minti, in general, da rezultate mult mai bune decat a spune adevarul. Am trei pule.

Dedic urmatoarele cateva randuri tuturor proastelor din lume.

Pff. Sunt o floricica, mica-mica, super simpatica, frumusica si draguta si nevinovata! Cacat. Imi vine sa borasc cand vad copchile de 15 ani, sau, si mai rau, fiinte de acelasi sex (feminin), pe putin cu vreo 5 ani mai mari, care se comporta ca un CACAT. Yo, wake the fuck up! Nu traim intr-o lume perfecta, relatia care o ai tu cu manelistul ala puturos/"hausarul" ala cu tepi in cap/bla bla (unde bla bla tine sa acopere cam toate categoriile de femei cu pula din lume) nu e o relatie perfecta. Nu e cea mai cea din Universul asta. Nu va iubiti voi doi cel mai mult pe lumea asta. N-o sa traiti fericiti pana la adanci batraneti. Pentru ca unul din voi doi va fi tentat, suta la suta, sa incerce si altceva. Nu merge faza cu "traieste clipa", pentru ca dupa ce ai trait-o, intri in depresie si iti vine sa te omori. Sper ca m-am facut inteles. Mersi.


Ok, acum ca am rezolvat asta, sa trecem la problema diminetilor virgine. Of, ce mi-e dor sa am 15 ani. Ce prost eram, dom'le! Cu putin noroc, eram mai prost decat acum.. pe carari umblate de toata lumea, super optimist, super cenzurat, super fericit. Eram fericit si eu, candva, pe vremuri. Dar, de la dracul ala optimist ce eram atunci, am ajuns la o fiinta ciudata, careia ii e lene sa se barbiereasca, careia ii place la nebunie sa caute logica si motivul in absolut orice, care-si fumeaza tigara numai pentru ca e singura chestie pe care o poate arde cand vrea, and so forth.
N-am fost mahmur niciodata. De imbatat, m-am imbatat de zeci de ori, si acum mi-e rusine sa intru in anumite localuri. In schimb, dupa fiecare betie, ma trezesc pe la 6 dimineata si-mi izbesc viata de o tigara si o plimbare pe-afara, in ceata si racoare. Si de multe ori, am facut (prin analogie) greseala individelor de care vorbeam cateva randuri mai sus. Am crezut ca-s singurul om din lume care trece prin asta, ca-i dimineata mea si numai a mea, la fel ca si restul diminetilor in care scoteam capul pe geam si expiram aburi, privind straduta pustie de sub geamul meu. Ca-i o dimineata virgina, nemaivazuta de nimeni pana acum. Ca totu'i inofensiv, inca. Totul e adormit si mort, si numai eu sunt treaz si pot profita din plin de letargia in care am lasat orasul, cand m-am bagat in pat, candva, prin mijlocul noptii.
Dar, incet, incet, am ajuns la concluzia ca experientele proprii si personale nu inseamna nimic, daca n-ai cu cine le impartasi. Daca ai cu cine le impartasi, ai doua variante. Ori persoana careia ii spui, te intelege - adica a trait si ea aceleasi sentimente, deci senzatia ta nu este unica, ori nu te intelege, deci n-ai cu cine-ti impartasi experientele, deci nu valoreaza nimic. In ambele cazuri, patratul nu devine cub, ci se rezuma la un mediu 2D, ce nu poate percepe aparitia creionului pe hartie..
Asa ca mi-am schimbat total parerea despre dimineata. Nu mai este o fata de treaba, asa cum o credeam. E o curva penala, sparta de toata lumea, in functie de cat de matinal e fiecare. Ma inseala in fiece clipa, imi spulbera sperantele si asteptarile, imi degenereaza visele si ambitiile, imi limiteaza imaginatia si imi seaca senzatiile.
Nu stiu de ce, dar cand ma gandesc la expresia asta, de "dimineata virgina", ma simt vinovat pana'n varful crestetului. Imoral.
Cine se scoala de dimineata, seara are scuza ca-i treaz de la 6.
Am sa pun diacritice alta data.
O seara buna, si o dimineata V I R G I N A .

marți, 13 februarie 2007

De la un prieten

"uite ce sa scrii pe blogu tau :

Viata... viata...ce este viata...unii au sa zica ca este durata de timp pe care o are o fiinta pe acest pamant, altii, ca mine vor zice ca e un utter shit care nu ar trebui luat in considerare....de parca pe oameni ii intereseaza asta.. pe ei ii doare in pola de orice, isi traiesc viata de pe o zi pe alta si nu au timp sa reflecteze la ce se intampla in fiecare zi...desigur, cand te duci la buda si te caci si iese un mort din tine cat un ceaun ai putea sa te gandesti ca in timp ce tu te caci sau iti faci laba, un om este ucis undeva in china sau japonia sau ucis de furia naturii in tari mai nevoiase decat romania, sau cand iti dai limbi cu prietena pe o banca nu te gandesti decat cum sa i-o tragi mai rapid sa iasa sperma din pola ta sa te simti ca in a noua pola, dar nu te gandesti ca in secunda aia un copchil nevinovat dintr-un orfelinat abandonat de ma-sa care s-a futut cu infanteria din Bacau si a luat sida iar el la randu sau e purtator de sida ca are 10 tati sau poate 100 tati si sta inchis pe langa altii ca el si cauta afectiunea dar nimeni nu i-o da, iar in sinea lui simte ca zilele ii sunt numarate.. asa tata nu te gandi hai ca nu e de ajuns sa ii bagi limba pana in gata baga-i si degetu in pasarica ca sa ti se scoale mai bine ca sa fii pregatit de actiune si cand tu faci toate astea poate te gandesti ca un boschetar care nu a avut o sansa in viata sau poate nu a stiut sa fructifice momentu cauta acuma prin tomberoane cautand o firmitura de paine sau ceva care opreasca matzele sa nu mai ghioraie iar niste ratati de copchii de liceu care au iesit de la ore si se cred tari in blugii dolce and rahatu de gabana luati din bazar si cu nikeeess tot din bazar se leaga de el il bat bine si il mai si stuchesc, dar nu conteaza asta tu ia si traieste-ti viata, manaca bine, fute pana cand faci cancer la coaie, nu te gandi la ce se intampla in jur te doare in pola ca tu stii un singur lucru in viata si ala e ca ai o singura viata si de ce sa o strici cu ganditul pai nu hai la actiune fumam futem bem mai tragem si un joint ca sa o vedem pe j-lo in chizda goala si dupa toate astea ajungi acasa te bagi in pat zici ce pizda m-am distrat si apoi adormi si visezi la ce viseaza orice om bani masini tarfe vile buci cluburi sau te mai crezi 50 cent in concert dar cand tu visezi cu degetu in gura ca un sugar de 3 luni in lume se intampla multe crime, sinucideri etc etc toate lucrurile dar tu stii ca esti protejat pt ca tu in visu tau esti snoop dog si dai la buci sau esti vreun pui de emin3m care face versuri despre maica-ta cum te a scapat cand era mica....in concluzie de ce in pola mea mai zici ca traiesti cand tu nici macar nu stii sa faci un lucru bun in viata sa ajuti pe cineva sa simti ca prin ajutoru dat cuiva ai schimbat ceva in shitu asta de lumea care e gata sa te injughie si ca poate pers respectiva nu te va uita si poate la randu ei poate sa faca un bine si tot asa, dar ma indoiesc ca multi vor sa faca asa, ci sa stranga pt ei si sa profite de pe urma altora mai fraieri. in fine nu mai zic nika ca din greseala am dat ctrl z si am futut finalul si deja am uitat ce am scris, nu conteaza iau si fumez un shit de camel facut din rahat de camila si ma gandesc cum bush o sa fute nucleara in iran si cum in fiecare zi sau mai bine spus in fiecare ora, secunda unui om i se intampla ceva moare, sinucidere, este batjocorit si nerespectat, exploatat si toate lucurirle oribile din lumea asta ca lucruri bune nu am mai vazut de mult, a si daca ai inteles ceva din acest randuri atunci esti geniu si poate poate il intreci pe Nietzsche sau pe alti mari filozofi si ganditori, daca nu ai inteles atunci mai citeste odata, iar acuma trebuie sa zic sayonara, bye bye"

luni, 12 februarie 2007

Cere, şi ţi se va lua..

Intr-o vreme, credeam ca ceea ce spunem, chiar inseamna ceva. Cu timpul, mi-am dat seama ca, de fapt, cuvintele nu inseamna nici un rahat. Cu totii ne prefacem ca ascultam, ca intelegem, ne batem capul 5 minute din trei ore ca sa ne agatam de o fraza, oarecare, numai ca sa le aratam celorlalti ca suntem atenti, si in rest ni se rupe. Asa ca ma intreb.. ce rost mai are sa vorbim, daca tot ceea ce vrem, auzim?
X: -Ma simt ca dracu'.
Y traduce: Sunt super dispus sa te ascult cum vorbesti despre problemele tale, dragul meu Y.
Y: - Da? Naspa. Bai, sa vezi ce cacat am patit azi!..
X traduce: A zis "naspa". Deci ii pasa. Ok.
X: -Am o stare.. cred ca acusi ma impusc..
(N-am nimic, exagerez, sunt un bou, dar, dragul meu Y, te ascult in continuare..)
Y: - Am avut o restanta.. si vaca de profesor.. a mai chemat inca doi examinatori.. stateau aia in sala ca niste boscheti, sa mor eu, nimic n-am putut sa copiez.
(N-am patit ceva cu adevarat important, tot problema ta e mai importanta. Zi, X, ca te ascult.)
..si tot asa..
Sunt foarte putine acele situatii in care chiar ne pasa de ceea ce zice celalalt. E ceva de ordinul unitatilor, dintr-o mie de situatii. Adica, doar daca o persoana draga e in impas, ne pasa.. sau un tip caruia ii esti dator, a pus-o.. sau.. sau.. etc.

Remuscarea. Singurul sentiment care nu te lasa sa dormi noaptea. Singurul cacat care te face sa dai telefoane la 3 dimineata. Singurul lucru pe care il putem exagera la infinit, si sa devenim mai ceva ca victimele Holocaustului.

Totul are un motiv. Daca n-ar avea, n-ar mai exista intrebarea "de ce?". Ce naiba, stramosii nostri n-ar fi inventat-o fara un motiv. Ups. Cerc vicios. Gata, ies repede din el, ca nu-i de bine. Totusi.. de ce? De ce traim intr-o lume a noastra, fara motivatii si fara simtul generalului? De ce ne place sa facem totul exact pe dos? De ce e realitatea un pitic futut in cur, de care toata lumea rade in gand, dar cu totii sunt futere de sombri, daca piticul se uita la ei? De ce auzim o voce interioara, care ne e superioara in 99% din cazuri, si nu ne e frica de ea?
Pentru ca suntem al dracului de prosti. Pentru ca orice problema am avea, o dam naibii, daca avem cu cine sa fumam o tigara sau sa bem o bere, si daca exista subiecte de barfa si entitati de care sa ne batem joc.


Totul e ca pula. Ne doare-n pula. Ne bagam pula. Ii trimitem pe ceilalti in pula noastra. Toata lumea suge pula. Pula e la putere.
Vai! Vulgaritati! Imposibil! Mi-e rusine sa citesc asta. Cum naiba!! De ce??
De ce? Muie. De aia.


Azi nu folosesc diacritice. Muie diacriticelor! Sa suga pula. Ele si dezacordurile din limba engleza.

Sunt o carpa umana. Cu mine va puteti sterge gandurile de praful si rahatul lasat de cei ce va scormonesc prin ele.
Sunt o radiera umana. Cu mine va puteti sterge sufletul de gandurile celor ce va scormonesc prin el.
Sunt un cutit uman. Cu mine va puteti bucura de nulitate, macelarindu-va sufletul.
Sunt un cos de gunoi uman. In mine puteti arunca bucati din sufletul mort si sangerand.
I'll blame myself for all the crap in the whole wide world.

duminică, 11 februarie 2007

Duminică

Cică ar exista mai multe femei decat bărbaţi, pe lumea asta. Aşa că, automat, ne-ar creşte (nu organul) şansele de a (nu de a ne-o trage) pune bazele unei relaţii, şi, da, eventual, de a ne-o trage. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când văd câte cinci tipe cum intră cu un distrus într-un bar, ele în clasicul stil zâmbăreţ şi pofticios într-ale alcoolului, şi el in rolul omului semi-serios, care le face plăcerea şi comandă tot felul de rahaturi, îmi cam cade (nu pula, dar merge şi aia) speranţa.
Pe de cealaltă parte..
Am mers revelionul ăsta in Vatra Dornei. Staţiunea lu' peşte, Covasna e de mii de ori mai atrăgătoare, chit că abia acolo, hotelul Căprioara e plin de pensionari. Nu că aş avea ceva cu ei, dar Vatra Dornei parcă ar fi fost întemeiată special pentru ei. Pe 30 decembrie, 12 noaptea, două baruri deschise, şi alea vai de capul lor, cu muzică reciclată in stilul "am-remixul-remixului-meu-şi-l bag în boxe pe care nu le-am auzit şi nu le voi auzi in viaţa mea la maxim, pentru că e plin de pensionari în hotelul de alături, sunt pionier". Nici ţipenie de sex feminin (deci, da, automat, nici ţipenie de sex). Ok, recunosc, unul din baruri era de fapt un semi-club care se voia destul de interesant... când am intrat acolo, m-am aşteptat, dacă nu la brunete bete care să danseze pe vreo masă, macar la nişte chelneriţe care să te facă sa-ţi iei un whiskey. Pe dracu'. O barmaniţă pe la vreo 35 de ani, in acte, dar cu 50 clari, in faţă. Cam atât. O vodcă. Săniuţa, vă rog..
Idee auxiliară: îmi bag pula în ea de staţiune. No offence. Că nu-i la propriu.
Idee desprinsă din auxiliara de mai sus: De ce dracu' se enervează aşa tare omul modern când zici că-ţi bagi ceva în maică-sa? Cred că ţine de prostie şi ipocrizie. Părerea mea. Că, in fond, e destul de clar că nu vei ajunge niciodată sa o violezi pe mă-sa. Şi chiar de vei ajunge vreodată în aceeaşi cameră cu ea, să fie şi dispusă.. eu, personal, nu aş fi prea entuziasmat la gândul ca îmi voi pune-o cu o femeie de vreo de 50 de ani. Cred că spiritul ăsta protectiv legat de latura maternă e doar un rahat implementat în copilărie, când te obliga tanti invaţătoarea să faci poezii despre mămica, de 8 martie..
Să fim serioşi. Mai devreme sau mai târziu, părinţii ajung ca Dumnezeu. Apelăm la ei numai când e absolută nevoie, în rest presupunem ca nu există.
Revenind la proporţia bărbati-femei din lume. Universitatea A. I. Cuza, Iaşi. Corpul B. FEEA. Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor. Plin de pizde. Să mor eu.
Moment de reculegere. Pizda mă-sii..



..Am un fix cu ţigările. E stupefiant câte lucruri poţi afla despre fiinţa umană, numai privind un fumător în acţiune.. aici aş putea aminti şi de fiinţa umană în pat.. nu afli nimic despre un om, în întregul spiritului său contemplativ, dacă il analizezi când face dragoste.
Pentru că dragostea e ceva ce ţine de inconştient, şi toată fineţea actului în sine se destramă odată cu dimineaţa - sau cu rezerva de prezervative. Cum s-a destrămat magia, uiţi de ce erai, şi redevii omul ăla futut de viaţă - unii glumeţi, alţii sictiriţi, altii serioşi..
În schimb, când analizezi fiinţa umană în timp ce face sex, treaba se schimbă. Nu afli nimic, dar măcar ceea ce ştiai deja, se solidifică.
Ţineţi pasul? Revenim la ţigări - îmi pare rău, dar ăsta mi-e stilul. Trec de la una la alta ca un papagal, din cameră în cameră. A propos, am avut un papagal.. ok.. iar mă îndepărtez. Lăsăm papagalul! .. revenim la ţigări..
Când vine vorba de inoculare, ţigările sunt undeva în topul tehnicilor. Câteva exemple, extrem de micuţe: X şi Y vorbesc. Ambii sunt fumători. X işi aprinde o ţigară. Absolut instant, Y îşi aprinde şi el o tigară. X termină ţigara. Y mai are vreo trei fumuri. Totul ţine, din clipa aia, de final. "Cum să fac.. să trag alea trei fumuri mai rapid, să sting şi eu ţigara cam după el, sau o sting acum, ca sa fiu în concordanţă?".. Depinde.. dacă ţi-e prieten vechi, tragi alea trei fumuri mai repede.. dacă abia cunoşti persoana aia, sau ai vreo dependenţă legată de ea, ai să o stingi acum.. Na, c-am generalizat-o! Da' merge aşa, de multe ori..
Pe aici nu se trece! Fumatul interzis, conform legii bla bla, pe 2002. X si Y se simt frustraţi. Banii lor, ţigari cumpărate din banii lor, aerul e din banii lor, până şi Mertzanu' de peste stradă ar fi al lor, dacă ar avea legătura cu îngrădirea drepturilor garantate de Constituţie. Joacă şi ei, ca tot românul care prinde EuroSport, un biliard. Imediat, unul din ei îşi construieşte un schedule. După fiecare trei bile băgate, iese pe hol şi trage câteva fumuri. Dacă-s trei oameni, profită de ocazie şi-l pune pe Z sa joace in locul său, el işi ia o ţigară, eventual şi berea, şi se duce pe acelaşi hol. În maxim 15 minute, toţi trei vor face cu rândul, la ţigara de pe hol..
Oare ce-o fi mai important? Biliardul? Ţigara? .. .. Cine-s mai frumoşi.. Oamenii? Ploaia? ..
...
Am observat că 90% din cei pe care îi intreb care le e cea mai cea fantezie sexuală, îmi dau răspunsuri de genul "el să fie la parter, iar eu la etajul trei, şi să mi-o tragă tare", sau "în bucătăria unui restaurant" sau "pe maşina de spălat". În pula mea, eu te intreb unde vrei sa te fuţi? Te-am întrebat care ţi-e fantezia! Care! ..
..
Care.. care viaţă mi-am pierdut-o, în urma paşilor noştri grăbiţi.. Care perdea de durere şi-a pierdut geamul ce-l ascundea şi a nimerit pe umerii tăi.. care zâmbet în putrefacţie ne-a făcut să ne pierdem fericirea..
De-o clipă, mă doare capul.. clipele trec..
cât ai clipi..


-Care ţi-e cel mai ascuns secret?..

- ..în patul tău..

sâmbătă, 10 februarie 2007

Ceva mai aproape..

Dacă existenţa’ţi sublimă şi-ar găsi sfârşitul in burta unui canibal, cu ce-ar fi mai prejos decât să te lovească din plin un tren şi să-ţi zboare maxilarul, printre multe altele, la 50 de metri?

Murim. Şi o stim. Şi pe mulţi îi întreb.. cum se împacă cu ideea asta? Cam nimeni n-are vreo problemă legată de faptul ăsta. Aşa că ne aranjăm părul în continuare, când cineva ni-l strică, ne gândim ca până acum cu ce ne vom îmbrăca peste cinci minute (vorbesc de partea masculină când zic cinci minute), ne facem aceleaşi planuri stupide de viitor (pe care le vom abandona, oricum, mai devreme sau mai târziu, pentru că suntem oameni simpli şi la prima groapă mai adâncă ne speriem şi tragem cu ochiul la tobă, spoilere si jante), trăim cu aceeaşi durere în pulă, şi deodată uităm de noi. Uităm pentru că nu mai existăm. Uităm, pentru că dacă toţi au uitat, noi nu avem voie să mai ţinem minte..

vineri, 9 februarie 2007

O bucată de "mă doare-n cot"

Ninge'n sufletele noastre aşa cum nici iernile cele mai crunte n-au văzut vreodată..


Printre bagajele înghesuite în strâmtul vagon de tren (cutiuţa dreptunghiulară cu podea poleită în coji de seminţe şi soundtrack de excepţie ce ţine, în 90% din cazuri, de gutză, a-ce-me şi alţi astfel de) îmi fac şi eu intrarea, încercând să îmi dau seama ce rost mai are ca pe biletul super fancy, de hârtie lucioasă, să mai scrie şi numărul locului, dacă pe individul-cu-telefon-cu-mega-picsel îl doare la pulă, ca el merge cu naşul, pe porţiunea mea de muşama. Până'n Constanţa mai sunt vreo 12 ore, nu-i mult... E fix cât e nevoie pentru un om normal să înceapă blestemul porturilor infraroşu prin care se face schimb de manele. Oare astea iradiază? Dă-le dracu', sunt fumător, ce-i cu gândurile astea..
Să revenim in prezent.
Pe la voi mai ninge? Pe la mine, nu..
Puţin răcit. Puţin deprimat. Puţin pus pe gânduri. Îmi miros mâinile a ţigară..


M-a prins noaptea pe o străduţă din Iaşiul ăsta. O noapte lugubră, în care copacii îşi încleştau crengile într-un negru de neinvins, vântul îmi suna a moartea palatului de cleştar în care-mi păstram naivitatea şi iubirea, luna tremura de un nor pierdut, noroiul era cleios şi încăpătânat, şi eu, eu, într-un contrast stupid, fredonam Sleeping Satellite. No, sir. I'm just an englishman in New York. Or, should I say, an alien trapped in the roots of humanity.



.. vântul ne invaţă multe.. ne invaţă că ţigările se pot stinge, fără scrumiere şi degete bătătorite de prostie.. mai ales atunci când umezeala ne intră în oase, şi ne obligă să uităm orice zeitate în care am crezut vreodată. A propos de ţigări, am ajuns la concluzia ca ţigările se aseamănă, oarecum, cu facultatea. Ţigările le fumezi, dar niciodată nu ştii de la ce ai să mori, de fapt.. Aşa e şi cu facultatea.. O faci, da' nu prea ştii la ce tonetă te apuci de vândut dupa aia..


Dumnezeu nu există. Dumnezeu e doar un prieten imaginar, căutat de fraieri care n-au pe umărul cui plânge. Şi eu sunt printre ei.. şi eu caut un prieten din ăsta, pe umărul caruia sa plâng. Da' soarta a facut să nu-l caut sub numele de Dumnezeu. Păi ce, Dumnezeu are umeri? Dumnezeu e perfect. Dar perfecţiunea nu există. Cum, există? Bun, şi.. e portată in conştiinta unei fiinte raţionale? Păi şi deciziile luate de fiinţa aia sunt tot perfecte? Ei, cum dracu'? Cine a auzit vreodată de o decizie perfectă? Doamne fereşte..


De fiecare dată când mă sună cineva, pot bate la pariu că are nevoie de ceva. "Alo, măi Victor, auzi, zi şi mie, ce dracu' fac, că a aparut pe ecran o chestie, zice "aneibăl tu seiv fail", ce-i dau?" .. na.. nu ştiu.. dă-i la .. Chiar sunt plăcut surprins când cineva mă sună doar ca să mă intrebe ce mai fac, ce mai face maică-mea, cine mi-a mai murit, ca să îl bage la lista cu înjurături despre decedaţi.. nu ştiu.. ceva de genul asta să fie, oricum..


Merge pe stradă. Din spate, îl strigă unu’ : “ uei.. alo.. uei pulă.. mă, futu-ţi morţii mă-tii!” .. Măreşte ritmul, se preface că plouă, consideră ca în spate nu e nimic, că de fapt e o linişte infernală, şi se roagă să nu-şi ia una dupa cap.


Aşa ne exersăm indiferenţa. OK, nu zic că normal ar fi sa ne întoarcem şi să ne luăm la pumni cu Mitică ăla. Doar că a ne face ca plouă e echivalent cu a ne repeta in spatelor culiselor rolul de fiinţe inteligente.. pentru că, zic eu, indiferenţa e semn de inteligenţă. Fără indiferenţă, ne putem lua multe după cap..


Era un site, până recent, http://www.ogrish.com/ . Acum se redirecţionează spre un news feed. Sau ceva de genul ăsta. Ce apărea acolo, era de-a dreptul dezgustător, pentru mulţi. Execuţii necenzurate, auto-mutilări, accidente auto şi lista poate continua. Ce naşpa, nu? Mda.. dar câta vreme se dă pe Antena 1 înregistrarea căderii unui sinucigaş de la etajul 8, cenzurată, nu e nimeni deranjat. Păi, dom’le, tu crezi că omul ăla a cazut ca o pană, pe jos? Că în spatele pătrăţelelor alea negre şi a cadrelor pixelate, nu-s organe interne facute zob şi bucăţi de creier împrăştiate? Şi eu pot asculta cum cineva vorbeşte despre un tembel, cum omoară un câine, fără să clipesc prea mult din ochi şi fără o imagine prea conturată în minte. Dar în clipa în care chiar văd asta, mi se cam întoarce stomacul şi ţin neapărat să-i bag ăluia o greblă in burtă.
Ce naşpa e în Irak.. plouă rar, e plin de nisip, tipele nu-s aşa bune.. A, da, era să uit. Mor oamenii pe capete. De ce? Nu ştiu. Poate pentru că e plin de bolnavi care fac din astea.. http://www.thewe.cc/contents/more/archive/circus_torture.html#this_is_real

Realitatea ne-o facem noi, indiferent de ce zic ceilalţi.. Ne poate izbi orice, oricât de tare, putem şti cauza şi efectul pe de rost, dacă nu ne convine, ne vom trage de mânecă şi fermoar – până-n gât, dacă e posibil- şi vom spune ca nu s-a întâmplat nimic. Din când în când ne trezim din hibernarea gândirii, vedem scris pe pachetul de tigări că „fumatul poate ucide”, ne agăţăm cu lejeritate de „poate” şi ne vedem de somn mai departe. Şi, odată la imens de mult timp, suntem strânşi cu menghina şi obligaţi să deschidem ochii.. şi atunci ne purtăm ca într-o beţie groaznică, când le promitem celor din jur, care aşteaptă să ne trezim, că la trei ne ridicăm..

Unu..

Doi..

Doi şi'un pic..

Doi şi un sfert..

Doi şi jumătate..

Doi şi cinci miliardimi-unu..

Doi şi cinci miliardimi-doi..

Despre mine

Fotografia mea
Când mă simt mai prost ca mine Şi cu toţii suntem proaste, Vreau să fie iarăşi bine Să mă'nec în berea noastre.