miercuri, 16 ianuarie 2008
(pe) NeVe
cu una bucata de dark feelings; sa ma ierte Doamne-Doamne, da's ateu. Si totusi mi-am dat seama ca daca as tine in mana dovada suprema a faptului ca Ala nu exista, as fi incredibil de trist. Deoarece s-ar duce 20% din subiectele mele pe care discut cu diverse persoane, deoarece n-ar mai exista diferentieri, deoarece ar trebui sa ma leg mai mult de manelisti, rockeri, stereotipisti in general, deoarece ar fi mai trist decat daca s-ar evapora notiunile de fumatori/nefumatori, deoarece nu m-as putea abtine si le-as arata tuturor acea dovada, deci as ucide totodata si Iadul. Deci leviathanul moral s-ar duce pe pula. Deci ar fi grav de trist si trist de grav.
Si pentru ca mi-s simpatici englezii, am sa bag o mostra de umor negru specific:
Continuam (pe Ve)
Ca orice semafor ce se respecta, Ghiţă era unul autonom, ce admira chestiunile cu patru roti si le dispretuia pe cele cu doua bete. Drept urmare, orice ochi de pisica (sau de anvergura) era privilegiat, admirand culoarea verde din plin, pe cand sarmanii pietoni aveau, pe zi ce trece, din ce in ce mai putine secunde pentru a traversa zebra aia ciudata.
Dar Ghiţă nu a fost intotdeauna asa. Nu. Ba chiar, la inceput, cand abia fusese pus drept bariera a societatii vis-a-vis de Gulliver, tinea cu picioarele si se cam ineca de la fumul masinilor. Si exista un oarece balans intre rosu si verde. Problema cea mare au reprezentat-o acele chestii cu doua picioare care treceau strada, cu toate ca nu se facuse inca verde pentru ele. Asa ca a inceput sa dispretuiasca specia umana, si s-a gandit ca daca tot se este poluare de la atatea masini, ar fi o idee foarte buna sa se apuce de fumat. Si-apoi de baut. Si-apoi sa simta refulari ancestrale ale oricarui semafor fara buton.
Asa ca Ghiţă, pe patul de moarte, a recunoscut ca in perioada cea mai verde a vietii sale angajase irakieni si canadieni ce fugisera din Quebec deoarece erau prea multi romani, ca sa fugareasca pietonii in fix 3,14 secunde pana pe cealalta parte. A trotuarului.
The grass was greener..
Nerde. Sau e-nerd. Sau, de ce nu, Vegru.
Dupa putin Iggy Pop si Chris Cornell (pentru cei ce nu cunoaste, vocea aia interesanta de la Audioslave , care a bagat si una bucata soundtrack pentru James Bond asta nou si grizonat), dupa oarece meditatii in urma carora am ajuns la concluzia ca duc lipsa de algocalmin si maseaua asta isi face de cap, am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi cumpar un ciocan, or something.
Nerde, ca orice broasca verde, intr-o zona destul de tropicala incat copacii sa fie negri.
e-nerd, ceva in genul meu, ce trec din subiect in subiect pe wikipedia, cu toate ca adevaratele dictoane, cum ar fi aegri somnia, sau descrierea caracatitei, de catre Hugo, tot in carti (si numai in carti) le putem gasi la adevarata lor valoare..
Vegru, un fel de opus al lui Negru-Voda. Cu oarece treceri prin Led Zeppelin. Ca sa prinda.
Si pentru ca tocmai am dat cu capul de final, invit el mundo spre o mica auditie. Ascultati-o in negru si verde, va rog.. Cam cum ascult eu cand ii servesc tigarii inc'un plaman..
boomp3.com
vineri, 11 ianuarie 2008
Fără gheaţă
E acea inconfundabila podea a White Horse-ului, unde pe Rammstein si SOAD pletosii beti isi sting tigarile de mana, pe Phoenix se schimba expresia de pe fata cunoscatorilor, pe Lake of Tears se aud intrebari venind din partea unor pustoaice, de genul "cine o canta?", iar pe Pink Floyd se face liniste. E acea stare de liniste nelinistita, in care cauti un pix si-o foaie si incepi sa desenezi, cu toate ca niciodata nu i-a venit cuiva creada ca ala chiar este un cal, ci nu o piramida. Si-apoi se-aude Whiskey In The Jar, iti iei 100 de Jack si totul incepe sa se descompuna. Se descompun secundele, le intorci ca pe un cub al lui Rubik, opresti timpul in loc, incepi sa-ti dezgusti tigara si ai un chef ciudat de portocale, si meditezi stupid la cum ar trebui de fapt baut whiskey-ul. Incet, meticulos? Repede, neatent?
Undeva, la cateva sute de kilometri de Costinesti..
E acea inconfundabila monotonie a unei alte seri in care nu mai am ce vorbi cu voi, si'n asta gasesc o buna ocazie de-a invata pe de rost ce scrie pe spatele sticlei de bere. Scrie malt, hamei si apa. Nu, sare nu are. In fond, sunteti niste oameni plictisiti. Si eu sunt un om plictisitor. Si vad pe fruntea fiecaruia cate o dunga neagra, semn ca va veti sfarsi cu totii. Si eu nu voi mai ramane cu nimic. Pentru ca nici macar nu mai este la moda sa mori de batranete.. cu cat e o moarte mai stupida, cu atat mai usor o acceptam. Sunt dezamagit.. daca totul se termina la un moment dat, ce rost mai are sa incep ceva? Vreau sa am zece ani din nou, sa fac rachete din chibrituri si staniol, sa murdaresc peretii blocului cu noroi aruncat de pe un bat, sa mananc flori de salcam, cat mai jegoase cu putinta, sa-mi umplu buzunarele cu reclame din posta, sa mananc ciocolata de casa, sa ma atraga ciudat mirosul unei tigari aprinse.. Nici macar de mine nu mai am nevoie, berea asta ma dezgusta. As intra in politica. Dar e 12 noaptea si nu m-ar primi.
Presimt un gust amar, de indiferenta combinata cu nostalgie.. E o chitara obosita, ca un inceput de Pink Floyd, ce-l auzi in surdina chiar si cu volumul la maxim. Ca sa-l parafrazez pe Sorescu, e o geana ce-mi bate mintea ca o clapa, de fiecare data cand clipeste ochiul asta prost.
Huh, different barrels, but the same taste? Tot ce se poate. In fond si la urma urmei, e ca si sexul. La fel se cheama cu oricine, regulile generale ale jocului raman aceleasi, difera doar cum. Doar cum il bei, desigur. De maine zic bancuri. Ca de obicei.
Ah, uite, am desenat un cal..
duminică, 9 decembrie 2007
Ro. As in Robert
Inainte de toate, simt ca ar trebui sa precizez ceva, ante litteram.
In general ma doare in pula de absolut tot ce e legat de prietenii mei, exceptiile fiind atunci cand chiar au nevoie de ceva, si prin asta nu ma refer la bani. Ma pricep sa dau palme, si o fac cat de des pot. Chiar nu ma intereseaza daca cel criticat are mai multi bani decat mine, are o relatie stabila, si-o trage mai des, sta intr-o vila, are BMW, mai multe facultati sau prieteni mai ok. Nu, dom'le, eu te cac pentru ce faci fix acum, nu pentru ce faci tu in general. Ca e viata ta si ma doare'n cot de ea. Ma deranjeaza doar ceea ce faci tu, cat timp stai prin preajma mea. Si daca o dai in bara, eu iti voi explica foarte simplu si frumos cum poti sa taci dracului din gura si sa stai in afara anumitor subiecte.
Robert, daca citesti randurile astea, vreau sa intelegi, inainte de toate, ca nu ma iau de tine. Si daca imi irosesc timpul scriind aici, e dovada de prietenie, nu de altceva. Sa-mi bag pula de nu.
Ok. Acum, ca am clarificat asta, sa trecem la subiect.
In orice grup de prieteni, de orice fel ar fi el - relatii colegiale, amicale, contextuale, fiecare persoana isi are rolul sau, bine stabilit, bine stiut, si grupul se asigura non stop ca nimeni nu incearca sa-si schimbe acel rol. Cel mult la betie devenim cate o bucatica din altceva, dar in rest nu ni se prea da voie.
N-am dreptate? Ok, asa o fi. Dar eu o tin pe a mea, deoarece sunt un incapatanat execrabil, si continui prin a spune ca intr-o prietenie nu exista democratie. Nu, nici comunism. Ci doar tiranie. Cand faci cunostinta cu cineva, iti asumi o eticheta, predai o carte de vizita, si in functie de asta esti acceptat sau nu. Ca la un interviu. Daca X se prezinta drept un pulalau care si-o trage in draci dar n-are pic de creier in cap, niciodata nu va avea dreptul sa se duca la Y si sa-i spuna ca nu s-a mai futut de mult timp. Sau ca s-a gandit foarte mult in ultima vreme la consecintele gaurii in ozon asupra ecosistemului. Deoarece va fi luat in ras, in cel mai bun caz. In general va fi doar ignorat si-atat. Mda, va fi concediat, ca sa reiau analogia de mai sus.
Nu avem voie sa ne schimbam fata de cei de langa noi. Ma refer la cei de care chiar ne pasa si fata de care ne-am dezvoltat, de-a lungul timpului, o relatie simbiotica. In cel mai rau caz, doar de-a lungul timpului, cate un milimetru pe luna sa dam la iveala din ceea ce am vrea sa fim, si cate doi milimetri pe saptamana sa dam la o parte ceea ce nu ne convine. Orice schimbare brusca in comportament va fi ignorata si risti sa-si bata pula prietenii de tine. And that's fucking serious, 'cuse you need them.
Hai sa zicem ca si X s-a gandit la lucrul asta. Si dupa o mare perioada de timp, a ajuns la concluzia ca inainte de a se gandi daca vrea sa se schimbe fata de prietenii sai, trebuie sa se gandeasca daca merita riscul asta. Si sa presupunem ca X s-a pierdut, undeva pe drumul ratiunii, si a ajuns la ideea de complex. Nu complexul, ca un complicat. Ci complexul, ca o frica de sine. Asa ca, inarmat pe de o parte cu decizia de a se schimba, si pe de cealalta parte, tras in spate de complexe idioate, a actionat. Ghici ce poate iesi de-aici, daca nu un adevarat dezastru.
Daca una e blonda grupului si stii din start ca n-ai ce vorbi cu ea, asa ca te multumesti prin a rade de ea pe la spate, cu persoane ce le consideri neblonde, altul e fraierul si te-ai saturat deja sa auzi fiecare esec al sau, alta e curva si te poti lauda cu numarul ei de telefon de fiecare data cand un prieten iti zice ca e nefutut, altul e ala care vorbeste incredibil de mult si-ti vine sa-i bagi pachetul de tigari pe gat, ca sa taca dracului, alta e timida ce te face sa zici "pula, pizda, pizda, pula, muie, coaie, fut" cu o satisfactie imensa, vazand-o cum se inroseste sau se uita ciudat la sucul din fata, altul e baiatul de treaba cu bani si pizde pe care iti vine sa-l arunci de la etaj, doar pentru ca nu esti si tu privit ca el (dar totodata presimti ca ascunde un groaznic secret, pula mea, o fi pedofil) etc etc etc.. Sa se faca un singur schimb de roluri aici, si totul se duce dracului. Cum ar fi ca blonda sa ajunga sa rada de tine, iar timida sa se futa in draci/sa-si dea ea cu presupusul despre sex? Pai.. ai incerca sa o bagi in ma-sa pe blonda, dar sa vada asta cat mai multi oameni odata, iar pe timida ai face-o curva/ipocrita pana in panzele albe. Si s-ar crea o ciudata presiune in grupulet, ajungandu-se, in unele cazuri, ca tu si alea doua sa fiti excluse. Ma rog, poate nu-i prea bun exemplul/concluzia mea, dar macar am incercat. Nimeni nu prea incearca, so I don't give a shit.
Si, acum, dupa o groaza de cuvinte, ajungem la acel tip de prieten ce e plin pana'n unghii de intentii bune, dar esueaza lamentabil de fiecare data. Si oarecum il intelegi, dar stii sigur ca de fapt se mai ascund si alte intentii in spatele alora bune. Ce tin de el si de firea sa. Egoista, desigur, pentru ca suntem egoisti cu totii. Si-ti dai seama ca esueaza deoarece nu stie prea bine ce-s alea prioritati. Cel mult ca definitie de baza, sau aplicata in domenii retardate, dar nu si in viata sa proprie si personala. Si incerci sa-i explici lucrul asta, in speranta ca-l vei ajuta, dar oricum ai face-o, nu merge. Nici pe cale amiabila, nici cu suturi in fund, cu nimic. Si lasi treaba asa cum e, pana cand te afecteaza pe tine, al dracului de direct. Mai exact?
~Eu, nu zic cine, ies la un numar neimportant de beri cu mai multe persoane. Doi dintre cei de fata incearca sa rezolve un .. conflict, sa-i spunem. O discutie oarecum interesanta, deoarece ma incadreaza si pe mine, si chiar as putea retine unele lucruri de acolo, macar sa le citez in viitor si sa-mi dau audienta peste cap. Sau ce dracu' o fi. Dar eu am o mica obsesie cu telefonul meu, si mi-l fut pe toate partile , pana in clipa in care consider al dracului de necesar sa ma bag in vorba si sa spun un cacat.. ceva de genul.. e misto sa ai o relatie, deoarece soarele te va privi cu alti ochi, si cu alti ochi voi privi eu impreuna cu dansa, stelele. Bla bla. (- alter ego NOT speaking now- Sincer, nu mai vad asa o relatie. Acum vreo cinci ani ar fi fost frumoasa o astfel de treaba. Dar mi-am ratat sansa. Vorbesc aiurea. Revenind..) Eh, in fine, trecem de discutia asta.. si la un moment dat m-ar suna cineva, cum sa vin pe-acolo, sa vorbim, sa bem o bere etc. Dar ii explic ca nu prea pot, deoarece sunt cu niste prieteni etc.. a.. pot veni si ei? Ok.. am sa le prezint situatia sub forma unei super mega party cu boxe de 200 wati, pizde cracite, opt butoaie cu bere si un lcd de 33" pe care vom putea vedea cu totii Die Hard 9 si Rocky XXXIV. Hm.. ciudat.. nu ma prea crede nimeni.. dar au pus botul macar partial.. yey.. i'm not gonna go there alone. I'm a piece of fuck. Ma rog. Odata ajunsi acolo, eu incep sa vorbesc despre un prieten bun la un mod oarecum naspet, si ca sa arat cat de mare am eu pula, voi inlocui "dragoste" cu "futut", "relatie" cu "laba la ore fixe", "tipa" cu "pizda" etc. Stiti si voi dictionarul asta de sinonime.(- a.e.N.s.n.- Ma rog, si eu il folosesc, dar nu fac abuz de el, ca in fond daca auzi "FUT FUT FUT" de cinci ori pe minut te ia razna, for fuck's sake!) Asaa... unde eram? a, da. Teapa, ca nu-i nici un fel de show, ci e plin de porumbei care pana acum jumatate de an erau virgini, dar le-a pus ma-sa mana in cap si au camera la camin, unde se pot dezlantui in voie cu individe ce se plictisesc prea tare sa caute ceva mai bun de-atat. Well, who gives a fuck, astia cu care am venit eu au pus bani de bautura, nu prea ma mai intereseaza ce si cum, ii pot ignora in voie.. back la discutia despre ala.. a.. uite-i ca pleaca.. ~
Asaaaaaaaaa... gata cu relatarea din punctul respectivei persoane de vedere. Din punctul meu de vedere? Bai frate, maturizeaza-te, in pula mea. Nu-ti cere nimeni nimic, e de ajuns sa fii tu, si atat. Nu e nevoie sa iei de mana o oarece fata, si sa ne-o prezinti drept o carpa cu care ti-ai tras-o, numai ca sa te credem. Ce mama dracului? Suntem prieteni, nu trebuie sa ne dovedesti nimic, in gatu ma-sii de treaba. Stai linistit, cu totii suntem criticati pe la spate, asta ma include si pe mine, si pe tine. Dar nu inseamna ca de-acum trebuie sa avem crize de constiinta sau sa-i omoram pe ceilalti. Da-i in pizda ma-sii, in fond nu conteaza toate astea. Si nu conteaza nici ce fel de muzica asculti, sau cum te imbraci, sau ce fel de tigari fumezi. Conteaza doar cum interpretezi tu muzica aia, ce intelegi din ea, conteaza doar cum te simti tu in hainele alea si ca nu umbli dezbracat pe strada, conteaza doar cum iti fumezi tigara si cat de mare nevoie ai de una in clipa de fata. Be you. Nu parfumul. Ci tu.
sâmbătă, 30 iunie 2007
Acord un zero.
In Iad ajung si'n Iad vom ajunge. Ca scrumul ce-l intoarce vantul spre mana care-l alunga. Orice am spune, n-avem nici o scuza, si nici un drept de apel. Suntem prefacuti pana'n ultimul por, pana la ultimul fir de luciditate, dorim raul asa cum dorim si binele, suntem gata sa ne vindem visurile malefice la orice taraba cu temeri si moravuri atarnate deasupra, zornaind a pustiu teribil. Totul e o bucata de carne vie, smulsa in doua cu par si sange, si-apoi remodelata pana la standardele acceptabilului, sau chiar frumosului.
Nimic nu conteaza si nimic nu e mai presus decat murdarul. Daca murdarul n-ar exista, oare unde am ajunge?
De fiecare data cand te imbeti, se gaseste un alt tip beat care sa-ti spuna lucruri ce vrei sa le auzi numai cand esti treaz. Si de fiecare data cand te trezesti, iti dai seama ca tot ce ai facut pana acum a fost sa uiti ca te vei trezi.
Mi-am dat demisia. Adicatelea am demisionat. Adica am plecat in lumea mea. Dar, vezi tu, modernizarile astea te cam fut la psihic in ziua de azi. Totul evolueaza, si evolueaza atat de handicapat, incat nimic nu mai este asa cum stiai tu din cartile cu povesti. Nu, nu. Daca eu vreau sa plec maine in pula mea si sa fumez o tigara pe varful muntelui, nu se poate. Pentru ca azi iti dai demisia, dar abia peste doua saptamani poti pleca. Pai de ce, ba? Pai na, ca asa-i totul, pe dos. Maine trebuia sa plec la mare. Din nou. De data asta, "mai pe bune". Mai vreo saptamana, cam asa. DA' NU POT, BA, NU POT!
Apropo de mare (da, stiu ca nu asa se scrie apropo), futere de tot la mare. Ieftin, apa multa, tipe goale. Cam atat.
Asta-i un inceput de reinceput de blog. Asa ca, dragul meu blog, promit sa te mai umplu in viitor. Hai pa.
marți, 27 februarie 2007
Gigi
Privirea-i curioasa cazu spre nisipul patat de stropii valurilor, si incepu sa zambeasca.. undeva, in spate, lumea cea zgomotoasa n-avea habar de farmecul aparte ce-l are marea.. se uita pentru ultima data la scoica ce-i statuse pe birou un an de zile, se apleca si o ingropa in nisip.. doar vantul vazu ce se intampla atunci, zambind si el, oprind, pentru cateva secunde, ca prin minune, briza ce rupea tacerea..
Cu totii ne dorim nemurirea, dar nimeni nu vrea sa traiasca vesnic.. secundele dor, ne maltrateaza neputinta, ne intuneca cerul, ne striveste umbra. Unii isi doresc doar o clipa, in care sa-si inece trecutul, sa si-l stearga cu o radiera ciudata, dar in acelasi timp, sa termine cartea inceputa cu trei zile inainte..
Un pas.. doi.. apa-i prinse picioarele, si intr-o imbratisare dureroasa, nisipul ii fugi de sub talpi, in timp ce franturi de scoici se izbeau furioase de calcaiele sale. Iesi din mare, si incepu sa-si plimbe gandurile, fara nici o tinta. Blugii uzi se albira, stergand plaja de praful fin, lasand o dara de nepasare in spate, si o scoica ingropata in uitare. Totul parea perfect, parca nu mai existau semintele, cojile de banana, pachetele de tigari de pe jos, fumul tarabelor cu mici, kebab si shaworma, ura si nepasarea, despartirea si lacrimile.. toate erau aruncate-n vant. Si o singura melodie, ca un cutit fara constiinta, ii sapa in suflet.
Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea, asta singur intr-o zi de var'o vei afla.. si atunci, sa nu uiti, de inima ta..
Nu.. e fericire. E extremul extremului. E zambetul iertarii, caruia-i urmeaza un necrutator adio, si inca o aruncare in oceanul intamplarii..
E un frig nepasator, si e-o noapte infernala
Si-o tigara stinsa-n vant, pasi imensi striviti in ploaie..
Toate-s doar simplu decor, asta e o zi normala,
Ca o viata far'un gand, ca un pix fara o foaie.
Gigi se gandea adesea la lucruri de genul asta. Doar ca era vizibil deranjat de negri, misoginism, sarbatorile legale si de oamenii din autobuz.
miercuri, 21 februarie 2007
Juma' de Azi
luni, 19 februarie 2007
Diminetile virgine
Scaunul MEU, printre multe alte caracteristici (cum ar fi "naspa", "mare", "negru"), pana azi dimineata avea si caracteristica de a fi invers. Adicatelea, de fiecare data cand incercam si eu, ca toti oamenii care au scaune care se dau pe spate, sa ma.. dau pe spate, observam ca n-avea nici un chef de yoga. In schimb, la comanda "bend over!", raspundea de minune. Ma duceam pe fata mai ceva ca intr-o balanta, in care de o parte pui moralitatea, si de cealalta ma pui pe mine.
Asa ca m-am hotarat, intr-o zi cu soare (azi), sa-l repar. Incredibil! Un scaun minunat de demontat. Si cam atat. Ca sa-l remontez, a trebuit sa incerc vreo zece pozitii, cate una pentru fiecare piesa a sa. M-am trezit socat de faptul ca daca reusesti sa remontezi scaunul asta de vreo trei ori, le poti spune tuturor ca ai citit si pus in practica Kama Sutra in 30 de minute, fara sa-ti fie frica vreo secunda ca ai mintit.
Na, minciuna e echivalenta cu adevarul. Dar adevarul nu e niciodata echivalent cu minciuna. A minti, in general, da rezultate mult mai bune decat a spune adevarul. Am trei pule.
Dedic urmatoarele cateva randuri tuturor proastelor din lume.
Pff. Sunt o floricica, mica-mica, super simpatica, frumusica si draguta si nevinovata! Cacat. Imi vine sa borasc cand vad copchile de 15 ani, sau, si mai rau, fiinte de acelasi sex (feminin), pe putin cu vreo 5 ani mai mari, care se comporta ca un CACAT. Yo, wake the fuck up! Nu traim intr-o lume perfecta, relatia care o ai tu cu manelistul ala puturos/"hausarul" ala cu tepi in cap/bla bla (unde bla bla tine sa acopere cam toate categoriile de femei cu pula din lume) nu e o relatie perfecta. Nu e cea mai cea din Universul asta. Nu va iubiti voi doi cel mai mult pe lumea asta. N-o sa traiti fericiti pana la adanci batraneti. Pentru ca unul din voi doi va fi tentat, suta la suta, sa incerce si altceva. Nu merge faza cu "traieste clipa", pentru ca dupa ce ai trait-o, intri in depresie si iti vine sa te omori. Sper ca m-am facut inteles. Mersi.
Ok, acum ca am rezolvat asta, sa trecem la problema diminetilor virgine. Of, ce mi-e dor sa am 15 ani. Ce prost eram, dom'le! Cu putin noroc, eram mai prost decat acum.. pe carari umblate de toata lumea, super optimist, super cenzurat, super fericit. Eram fericit si eu, candva, pe vremuri. Dar, de la dracul ala optimist ce eram atunci, am ajuns la o fiinta ciudata, careia ii e lene sa se barbiereasca, careia ii place la nebunie sa caute logica si motivul in absolut orice, care-si fumeaza tigara numai pentru ca e singura chestie pe care o poate arde cand vrea, and so forth.
N-am fost mahmur niciodata. De imbatat, m-am imbatat de zeci de ori, si acum mi-e rusine sa intru in anumite localuri. In schimb, dupa fiecare betie, ma trezesc pe la 6 dimineata si-mi izbesc viata de o tigara si o plimbare pe-afara, in ceata si racoare. Si de multe ori, am facut (prin analogie) greseala individelor de care vorbeam cateva randuri mai sus. Am crezut ca-s singurul om din lume care trece prin asta, ca-i dimineata mea si numai a mea, la fel ca si restul diminetilor in care scoteam capul pe geam si expiram aburi, privind straduta pustie de sub geamul meu. Ca-i o dimineata virgina, nemaivazuta de nimeni pana acum. Ca totu'i inofensiv, inca. Totul e adormit si mort, si numai eu sunt treaz si pot profita din plin de letargia in care am lasat orasul, cand m-am bagat in pat, candva, prin mijlocul noptii.
Dar, incet, incet, am ajuns la concluzia ca experientele proprii si personale nu inseamna nimic, daca n-ai cu cine le impartasi. Daca ai cu cine le impartasi, ai doua variante. Ori persoana careia ii spui, te intelege - adica a trait si ea aceleasi sentimente, deci senzatia ta nu este unica, ori nu te intelege, deci n-ai cu cine-ti impartasi experientele, deci nu valoreaza nimic. In ambele cazuri, patratul nu devine cub, ci se rezuma la un mediu 2D, ce nu poate percepe aparitia creionului pe hartie..
Asa ca mi-am schimbat total parerea despre dimineata. Nu mai este o fata de treaba, asa cum o credeam. E o curva penala, sparta de toata lumea, in functie de cat de matinal e fiecare. Ma inseala in fiece clipa, imi spulbera sperantele si asteptarile, imi degenereaza visele si ambitiile, imi limiteaza imaginatia si imi seaca senzatiile.
Nu stiu de ce, dar cand ma gandesc la expresia asta, de "dimineata virgina", ma simt vinovat pana'n varful crestetului. Imoral.
Cine se scoala de dimineata, seara are scuza ca-i treaz de la 6.
Am sa pun diacritice alta data.
O seara buna, si o dimineata V I R G I N A .
Despre mine
- Albastru de cafea
- Când mă simt mai prost ca mine Şi cu toţii suntem proaste, Vreau să fie iarăşi bine Să mă'nec în berea noastre.